Visurile au o combinatie moleculara
aparte. Solicita iubire pentru a se simti importante, ca femeile,
necesita determinare pentru a-si face forta sa se adevereasca, ca unele
cuvinte greu de pronuntat, cer invizibil socoteala orelor, minutelor si
secundelor petrecute in a le indeplini, se incapataneaza sa le oferim o
parte din noi ca ele sa ne dea o parte din ele.
Visurile au o structura aromatica
particulara. Sunt intense in imaginatie, devin fluide cu trecerea
timpului, par ca dispar cand suntem pierduti in alte directii, dar raman
constante, atata vreme cat si noi ne tinem perseverent dupa ele.
Daca ne-am investi cat de cat constant
energia, entuziasmul si dedicarea in a le atinge, cred ca mult mai multe
visuri ascunse prin colturi de inima… s-ar adeveri. Dar multi viseaza
si apoi le arunca intr-un colt intunecat din ei, pe care nici ei nu il
mai gasesc, chiar daca ar fi sa-l caute cu lupa. Multi vorbesc despre
visurile lor intr-un moment de frenezie, iar apoi revin la ganduri
nocive care le injecteaza cu disparitie. Multi pierd increderea in
visurile lor, chiar inainte de a crede de fapt in ele.
Ce ar fi daca ne-am alege un manunchi
de visuri importate pentru noi si zi de zi am face un pas, fie de pitic,
fie de gigant inspre ele. Aceasta sustinere a visului poate fi un gand
imbucurator, o impartasire catre cineva drag, o scrijelire pe o agenda
chinuita pe la colturi, poate fi desenarea pe albastrul cerului cu forma
sa implinita sau colorarea sa in imaginatia noastra pentru a prinde
contur… sau orice… doar sa fie ceva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu